Intrebari Frecvente

Am incercat sa compilez aici cele mai frecvente intrebari care mi-au fost puse fie la stagii , fie pe email, despre practica Ninjutsu-ului Bujinkan. Sper ca ele sa fie utile celor interesati. Daca nu gasiti aici ce va intereseaza, contactati-ne direct cu mesaje/sugestii.

1.  Ce este Bujinkan Ninjutsu ?
2.  Bujinkan Ninjutsu sau Bujinkan Budo Taijutsu ?
3.  Ce deosebire este intre Ninja – Ninjutsu – Ninpo ?
4.  Care sunt fundamentele practicii Ninjutsu ? 
5.  De ce este necesara o buna moralitate ? 
6.  Cum ajuta aceasta perspectiva istorica ? 
7.  In ce constau antrenamentele fizice de Ninjutsu ? 
8.  Exista Kata ca in karate ?
9.  De ce kata sunt considerate “puncte de plecare” ? 
10.  Prin ce difera Bujinkan Ninpo de alte arte martiale ? 
11. Cum se iau grade, centuri in Ninjutsu ?
12. Cum pot deveni membru Bujinkan si ce implica aceasta ?
13.  Pot face antrenament direct cu Hatsumi Sensei ? 
14.  Pot invata sa devin invizibil sau sa ma catar pe pereti ? 
15.  Virsta este o problema, prea batrin, prea tinar  ? 
16.  Sunt femeie, pot practica si eu Ninjutsu ? 
17.  Este periculoasa practica Ninjutsu, m-as putea lovi ?
18.  Ninjutsu imi poate ameliora starea de sanatate ?
19.  Exista competitii, pot participa la ele ? 
20.  Ok , fara competitie, cum verific daca e eficient ce invat ?
21.  Nu stiu absolut nimic. Cum voi incepe ? Ce voi face ?
22.  Ce am sa invat prima data ? 
23.  Ne antrenam cu arme ? De ce ? Cit de utile mai sunt ? 
24.  Cit dureaza, cind iau centura neagra ? 
25.  Este Ninjutsu cea mai buna arta martiala ?

1. Ce este BUJINKAN NINJUTSU ?

Bujinkan se traduce prin “Asociatia (KAN) Razboinicului(BU) Divin (JIN)” si are sediul in prefectura Chiba – Japonia. Ea este condusa de Dr. Masaaki Hatsumi, actualul lider al noua vechi traditii martiale nipone (koryu), ultimul discipol al lui celebrului Maestru Toshitsugu Takamatsu.

2. Bujinkan Budo Taijutsu sau Bujinkan Ninjutsu ?

Pe scurt, Hatsumi Sensei a incercat sa predea la inceput Bujinkan Ninjutsu – adica o disciplina neconventionala, dar a fost inteles gresit de multi care nu mai practicasera nimic inainte, deci care nu aveau experienta de arte martiale. Atunci a luat decizia sa predea mai intii formele conventionale – kihon / omote waza din scolile ce alcatuiesc Bujinkan si a adoptat pentru aceasta “Bujinkan Budo Taijutsu”. Dupa mai bine de 10 ani de predare a Bujinka Budo Taijutsu, Soke Hatsumi a considerat ca oamenii si mai ales instructorii sunt suficient de pregatiti pentru a face din nou pasul catre neconventional, asa ca din anii 2000 – 2001, s-a revenit din nou la termenul de Bujinkan Ninjutsu pentru ca si modul de predare s-a schimbat.

3. Care este diferenta intre NINJA – NINJUTSU – NINPO ?

Foarte pe scurt, Ninja erau in trecut agenti secreti, insarcinati cu operatiuni dificile, bazate mai ales pe obtinerea de informatii. NINJUTSU era arta pe care ei o stapineau, arta principiului NIN – a capacitatii de anduranta, rezistenta la conditii extreme, fizice si psihice, pastrarea echilibrului indiferent de circumstante, etc. NINPO era mai mult decat simpla tehnica, abilitatea fizica, era calea spirituala ce depasea indemanarile pur fizice.

4. Care sunt fundamentele practicii in BUJINKAN NINJUTSU ?

Este o intrebare simpla dar cu un raspuns complex. Fundamenentele acestei practici se pot imparti in 3 directii: latura morala, perspectiva istorica si antrenamentul fizic. Acestea vot fi tratate separat in cele ce urmeaza.

5. La ce sunt necesare aspectele morale ?

O buna moralitate, o perceptie clara asupra valorilor morale ale societatii, ne ajuta sa dezvoltam in sensul corect abilitatile martiale extrem de periculoase pe care Ninjutsu ni le pune la dispozitie. Hatsumi Sensei spune foarte des ca “Scopul artelor martiale este acela de a trai”. Aceasta poate fi inteles ca si supravietuirea unor conflicte de natura fizica, dar si ca supravietuire in fata unor conflicte interne (boli, afectiuni) cit si de ordin psihologic. Toate acestea corect intelese vor ajuta si la o evolutie pe plan spiritual, la ceea ce se cheama a fi “treaz”. In Bujinkan sunt studiate vechile arte martiale (Bujutsu, Bugei) ca mod de viata la nivel spiritual (Budo). Se porneste de pe premiza ca cea mai importanta valoare este viata si ca fara ea nimic nu este posibil. Aceasta valoare manifesta in mod natural, biologic, tendinta de autoprotectie fata de propria persoana ca si fata de familie. De aici rezulta ca aceasta simt de autoaparare este printre cele mai fundamentale necesitati umane si morale. De aici nu poate sa rezulte decat o si mai nobila tendinta a unui luptator – dorinta de a ii proteja si pe altii.

6. Perspectiva istorica: La ce bun sa practicam arte martiale atât de vechi ?

Desi Bujinkan Budo este o reunire a mai multe curente extrem de vechi de arte martiale, aceasta nu transforma disciplina intr-un muzeu cu tehnici lipsite de importanta in ziua de azi. Principiul fundamental in Ninpo, este adaptarea, asa ca tehnicile se adapteaza practic la realitatile inconjuratoare pentru a surclasa orice obstacol si pentru a supravietui – din nou caracteristica a Ninpo. Paradoxul artelor martiale consta in faptul ca ele promoveaza si sustin viata ( ideograma BU – martial, se traduce prin interzicerea razboiului ) In Ninpo Budo nu exista nimic sportiv, totul este o problema de viata si moarte, exact ca in bataliile epocii prefeudale. Studiul acelor tactici militare antice devine in acest fel extrem de actual si de eficientent.

Pentru a nu ne limita la o perceptie a artelor martiale doar ca simple tehnici de lupta, autoaparare, exercitii fizice, perspectiva istorica ofera o imagine de ansamblu a societatii în care ele au fost concepute, motivatiile initiale precum si ceea ce a facut ca ele sa se transmita pâna în zilele noastre.

O mare parte din disciplinele predate în cadrul Bujinkan Ninpo, sunt tehnici militare transmise de familiile de samurai din epoca feudala si chiar prefeudala a Japoniei. Alta parte si mai faimoasa a tehnicilor predate în cadrul Bujinkan Ninpo sunt tehnicile unor vechi clanuri de Ninja transmise si ele din generatie în generatie pâna în zilele noastre. Desi paradoxala, aceasta asociere nu este întâmplatoare – multe scoli de samurai erau obligate sa asimileze tehnici Ninja, tocmai din dorinta de pregatire „anti ninja”, iar pe de alta parte Ninja erau spioni perfect antrenati, infiltrati si în multe scoli traditionale, de multe ori chiar samurai cu rang înalt.
De asemenea nu de putine ori, clanuri si familii de samurai învinse în razboaie si batalii, se refugiau în munti unde începeau o viata noua specializându-se în razboiul de gherila specific Ninja.

7. În ce constau antrenamentele fizice din Bujinkan Ninpo ?

A: Esenta antrenamentelor Bujinkan Budo este Ninpo Taijutsu – arta folosirii la maxim a corpului. Aici sunt cuprinse 3 domenii : i :
- Daken Taijutsu – lovituri de cele mai diverse tipuri
- Kosshi Jutsu – atacuri in zone vitale si cavitati
- Koppo Jutsu – lovituri pentru dizlocarea articulatiilor
- Ju Tai Jutsu – forme de lupta supla, la orice distanta
(proiectii, tehnici articulare, strangulari, prize, lupta la sol, etc)
- Tai Hen Jutsu – metode anexe de creearea reflexelor
(deplasari, posturi, caderi si rulari, eschive )

Kobu Jutsu – tehnicile de arme sunt practic o extensie naturala a corpului si se asimileaza extrem de usor dupa ce Taijutsu devine un reflex. Este doar vorba de un control al distantei.

Ninpo Budo – artele martiale folosite de Ninja nu au tehnici – ci doar principii pe care invatam sa le adaptam la corpul nostru.

Fiind vorba de arte cu origini puternice chinezesti, doar dezvoltate in Japonia, antrenamentul se face in atmosfera “familala” a scolilor chinezesti, departe de mai rigidul si austerul scolilor nipone.
Pentru ca tehnicile nu bazeaza deloc pe forta fizica, ele pot fi asimilate la fel de usor de femei ca si de barbati. De asemenea exista si tehnici folosite mai ales de femei (Kunoichi – femeile Ninja) : atacuri prin surprindere, folosirea punctelor sensibile ale barbatilor, unghii, etc ) pentru ca acestea ocupau un loc special in clanurile Ninja.

8. Exista KATA in Ninjutsu ?

Exista Kata dar nu ca cele din Karate. Acele lupte imaginare cu mai multi parteneri sunt metode de antrenament dezvoltate de okinawaieni (nu de japonezi) in spiritul vechilor forme transmise din China.

Ideograma de KATA se traduce prin model, forma de baza, si alcatuiesc in Ninpo ca si in alte scoli vechi, baza unui Ryu. Ele insa constau in inlantuiri scurte de tehnici, executate cu partener In Ninpo ca si in alte forme de scoli vechi (koryu),  etc.., formele de baza (kata) erau mult mai scurte si se executau cu partener, reflectind din plin realitatea confruntarilor reale. Ideograma de la Kata se traduce din limba  japoneza prin ideea de “model”. Rolul lor este de a explica si transmite concepte martiale fundamentale – tehnici de atac si raspunsurile la aceste atacuri. Kata este practic orice forma (Waza) de baza (Kihon) executata intr-o  maniera cit mai simpla si sunt considerate ca puncte de plecare in practica  martiala. Eficienta martiala vine abia dupa ce aceste Kata sunt bine asimilate,  eficienta are de a face cu ceea ce este dincolo de o forma corecta (kata).

9. Cum adica Kata (formele) sunt “puncte de plecare”? 

Trebuie bine inteles ca aceste Kata sunt bazele scolii, precum un abecedar. Nu putem compune poeme, cu abecedarul in fata. Dar dupa ce invatam sa scriem cu literele din abecedar (limitate de altfel), propria noastra cretaivitate si maturitate, ne va ajuta sa creeam metafore, figuri de stil pentru a putea exprima ce simtim de exemplu in fata unui peisaj superb din natura. Ne vom exprima cu un numar de litere ce nu il va depasi pe cel din abecedar, si totusi este mult mai mult fata de Ion care zice simplu : “E multi oameni afara” si probabil va scrie exact la fel. Literele (bazele) ne ajuta sa comunicam ceva deja existent, nu stimuleaza acest lucru. De aceea se spune ca tehnica – bazele – kihon, sunt doar puncte de plecare. O scoala este bogata nu prin tehnica sa, ci printr-o strategie proprie, printr-o abordare aparte a luptei, printr-o simtire deosebita. De aceea vorbim de ARTE martiale, realitatea trece prin noi, si ceea ce comunicam este subiectiv, depinde de noi. Poate un practicant de K1 va snopi in bataie un betiv care se agata intimplator de el, poate un practicant de Aikido, doar il va evita suplu, poate un om de bine il va si duce la un spital sa nu ramina in mijlocul strazii  :)

Tehnica, waza nu ne face mai buni, acela este un efort care ne apartine, de a ne cizela, de a deveni spontani, de a ne accepta propriile limitari si greseli. Cand forma este corecta, o depasim si ajungem la Henka – aplicatii ale principiului. Depasim tabla inmultirii, si aplicam doar ce ne trebuie din ea : o inmultire cu 4 , sau inmultim o fractie cu o integrale pe suprafata, depinde de nivelul fiecaruia, si de eforturile facute in aceasta directie.

Cunoscind bazele unei singure tehnici, ea poate fi extrapolata si deci aplicata si unui adversar care nu mai are pumnul gol, ci poate tine un cutit. Pentru un practicant avansat, este doar o problema de distanta, unghi, priza usor modificata. Daca stim semnele de circulatie, ne vom putea descurca nu doar in intersectiile similare cu cele din manualul cu teste de circulatie, dar in orice fel de intersectie. Si daca ne mai gindim si la un sofer profesionist de TIR care in timp ce directioneaza volanul cu 2 degete, isi face un sandwish cu cealalta mina si vorbeste cu cel din spate, in timp ce trece prin intersectie, reduce viteza realizand si ca un altul ii taie fata – incepem sa avem o idee mai clara despre ce insemna a stapinii ceva cu adevarat, a trai in acel spirit.

10. Prin ce se difera Bujinkan Ninpo Budo fata de alte arte martiale ?

Unul din aspectele ce face din Ninjutsu Bujinkan ceva deosebit este domeniul „total” pe care il abordeaza, fara a se „specializa” doar pe anumite segmente martiale (cum se intimpla cu disciplinele moderne : judo – prize, proiectii, karate – lovituri brate si picioare, Taekwondo – accent pe tehnici de picioare, kendo – doar folosira sabiei, Aikido – doar tehnici articulare). Takamatsu Sensei spunea despre Ninpo ca este arta „razboiului total”…Aceasta integralitate a formelor martiale mai poate fi gasita in multe scoli traditionale japoneze (Koryu Bugei) ce au format luptatori, testati in batalii reale si se mai numeste si SoBudo. Doar citeva exemple Takeda Ryu, Katori Shinto Ryu, Shinkage Ryu, Yagyu Ryu, Yoshin Ryu, Kukishin Ryu si altele. Pe masura ce razboaiele s-au imputinat, si formele martiale s-au mai diluat, pastrind accentul pe dezvoltarea unor discipline in defavoarea altora considerate mai putin importante sau doar apaneje ale trecutului.

Pe linga formele martiale conventionale, Ninjutsu Bujinkan dezvolta la maxim ceea ce se numeste forma martiala neconventionala: tactici neconventionale de lupta, elementul surpriza, arme neconventionale, atitudini de lupta neconventionale, manipularea adversarului, etc…Arta ninja nu consta in a folosi „arme Ninja” ci mai mult in a fi capabili sa transforme orice obiect in arma …Este vorba de adaptare si flexibilitate in concepte…
Fata de cele mai multe discipline unde se predau tehnici Hatsumi Sensei lucreaza cu concepte pe care fiecare elev le aplica apoi la corpul si personalitatea sa.
Exact ca in arta gradinilor Zen in care nu doar formele sunt importante, ci si formele si spatiile dintre ele – la fel si in Bujinkan Ninpo Budo, tehnica trece pe plan secund in fata senzatiei, a distantei, a naturaletii, echilibrului si a bunului simt. Controlul acestora duce la adevarata maiestrie. Controlul este esential in oricare din formele martiale vechi – Koryu.

Iata un simplu exemplu de gindire strategica si tactica militara ce poate fi aplicata similar si in arte martiale. In locul unei confruntari directe intre doua unitati rivale, este preferabil sa se controleze perfect terenul viitoarei confruntari. In acest fel unitatea aflata in acel teren va fi si ea controlata si va fi doar decizia ei daca va supravietui prin a se preda, sau daca va muri luptind in zadar. Sa ne amintim doar de geniul militar al lui Mircea cel Batrin, invingator in batalia de la Rovine cind si-a zdrobit imensa armata adversa, alegandu-si un teren avantajos pe care sa il controleze total cu mica sa armata.

Exact in acelasi fel un adversar poate fi manipulat incit sa nu isi poate folosi cele mai eficiente atacuri.
O alta metoda de a exprima la fel de bine ceea ce fac disciplinele Bujinkan Budo este ca procesele tipice emisferei cerebrale stingi – liniaritate, logica, performanta tehnica, sa fie transferate catre emisfera dreapta in termeni legati de perceptie, senzatie, forma si spatiu intr-o perceptie globala, unitara a situatiei inconjuratoare.

11. GRADE , CENTURI 

Gradele Kyu (inferioare) si Dan (superioare), centurile colorate sunt inventii recente in artele martiale japoneze, introduse mai exact de Maestrul Jigoro Kano in Judo, pentru motivarea copiilor !
Vechiul sistem de evaluare japonez se numea Menkyo (certificare) si cuprindea in general 3 nivele Shoden, Chuden si Okuden (inferior, mijlociu, avansat) si o serie de invataturi orale (Kuden) transmise doar la putini alesi.
In cadrul Bujinkan nu se acorda gradele moderne Kyu sau Dan pe nici una din cele 9 scoli componente, dar se pastreaza Menkyo pentru cele 9 scoli. Gradele Kyu si Dan se acorda generic in Bujinkan Ninpo Budo, ulterior se face specializarea pe scoli, pe sistem traditional.
Gradele Kyu sunt indicate de centura verde si maro in unele dojo-uri. Gradele Dan sunt in numar de 15 divizate conform principiului Ten Chi Jin.
• 1 – 5 dan: Cer – TEN ( Shoden Menkyo ) – “adulti”
• 6 – 10 dan: Pamint – CHI ( Chuden Menkyo) – “experti / doctori”
• 11 – 15 dan: Om – JIN ( Okuden Menkyo )- “maestrii”
Testele tehnice se incheie la 4 Dan, la 5 Dan se da testul Sakki – al simtirii intentiei ( candidatul trebuie sa il simta pe Hatsumi Sensei care il loveste cu sabia de bambus din spate ) iar dupa aceasta progresia este mai ales interioara si este judecata doar de Hatsumi Sensei.
Sistemul a fost structurat in aces fel de Soke Hatsumi care in calitate de succesor al traditiei poate restructura scoala dupa cum crede ca va fi mai eficient pentru elevii sai. Principala motivatie a acestui sistem este faptul ca un accent deosebit pus pe grade face ca practicantul sa isi doreasca mai mult gradul in sine, uitind de valoarea sa pur simbolica. Ele sunt extrem de personale in Bujinkan si ca atare greu de comparat intre ele. Elevii lui Hatsumi Sensei sunt incurajati sa isi creeze propriile standarde tehnice ale gruparilor pe care le conduc.

12. Cum pot deveni membru Bujinkan si ce implica acest lucru ?

Un Dojo nu se poate compara cu chiar orice forma de invatamint – este mai mult o familie, o comunitate creata pe baza unor aspiratii si pasiuni comune in care poate cel mai important lucru este formarea unui caracter puternic, pozitiv. Tehnica martiala nu este decit mijlocul prin care se obtine acest lucru. In Bujinkan Ninpo se poate inscrie oricine, trierea se face in timp prin auto-excludere.

13. Pot sa fac antrenamente direct cu Hatsumi Sensei ?

Hatsumi Sensei are antrenamente saptaminale la Bujinden Hobu Dojo din Noda City (Japonia) la care orice membru Bujinkan este binevenit.

14. Voi invata sa ma catar pe pereti sau sa devin invizibil precum ninja legendari ?

Asemenea abilitati nu fac parte din programa Bujinkan Ninpo nici aici si nici macar in Japonia. Vechile abilitati ale luptatorilor Ninja de a ajunge nevazut in locuri greu accesibile, nu sunt vitale in supravietuirea urbana din ziua de azi … De asemenea astfel de abilitati pot fi prost intelese si utilizate facand loc unor fapte reprobabile. De aceea antrenamentele noastre pun accentul pe pregatirea tehnica, fizica, mentala cit si pe formele de autoparare cele mai eficiente in lupta sau mai exact in evitarea ei.

Pe masura ce moralitatea elevilor o va permite, ei vor fi acceptati la unele cursuri ocazionale in care antrenamentele cuprind si elemente de supravietuire, catarare, camuflaj si adaptare la conditiile de mediu. Toate acestea sunt o anexa facultativa a practicii Bujinkan Ninpo.

15. Virsta: prea batrin pentru arte martiale, copilul meu e prea mic ?

Iata si o intrebare frecventa…Artele Martiale Traditionale sunt ceva extrem de serios si de complex pentru a putea fi cu adevarat studiate sub virsta de 14 ani …dar ele pot fi abordate si inainte cu mult de aceasta virsta….mai mult sau mai putin sub forma de joc…Esential este sa se gaseasca un partener de virsta apropiata.

Virsta maxima in arte martiale traditionale nu exista ….Ele pot fi incepute si studiate la orice virsta …Maturitatea ofera avantajul unei abordari mai calme, al renuntarii la ideile exaltate ale tineretii, exuberanta rebela a virstei …Nu exista o anumita conditie fizica minima impusa…Tehnicile trebuie sa functioneze si in afara dojo-ului, in haine normale de strada…fara incalzirea specifica din sala …A fi natural este cel mai important si acest lucru se va invata in sala de antrenament …
In Japonia multi adulti trecuti chiar de virsta a 2-a si chiar mai sus, practica aceste discipline cu atentie si calm…doar din dorinta de a se elibera de stress-ul cotidian, de a canaliza pentru un timp mintea si trupul catre alt gen de activitati decit cele de birou…de a stimula si cealalta emisfera cerebrala…O motivatie frecventa a demersurilor acestora este cautarea unui echilibru pe toate planurile. Deci nu exista limita superioara de virsta, oricine este binevenit si va incepe gradat, gasindu-si un ritm propriu de antrenament in functie de abilitati, experienta anterioara, etc…

16. Sunt femeie, pot practica si eu NINJUTSU ?

De ce nu ? Totul depinde de ce anume vreti…Exista si numeroase referinte istorice legate de femei cu abilitati deosebite de luptatoare care pot servi ca model si sursa de inspiratie. In istoria Japoniei exista chiar unele scoli care au fost duse mai departe, timp de 1-2 generatii, de catre femei, fie ca nu au existat barbati suficient de bine pregatiti pentru a face acest lucru din diverse puncte de vedere ( moral, tehnic, etc ).
Chiar in Ninpo Taijutsu, naturaletea si supletea femina sunt atu-uri pentru ca mai ales metodele Ju Taijutsu se bazeaza pe metode naturale si suple de a prelua forta adversarului si de a o intoarce impotriva sa. Din experienta, in general, pot spune ca desi mai putine femei practica arte martiale – comparativ cu barbatii, cind totusi o fac, o fac mai serios, nu asteapta rezultate imediate si de aici un progres mai bun….totusi multe se lasa la un moment dat, coplesite probabil de greutatile vietii, etc.

17. Este periculoasa practica NINJUTSU, m-as putea lovi ?

Sigur ca v-ati putea lovi…Paradoxal si nu intr-un mod masochist, durerea este un factor de progres in arte martiale…Cum asa ? Simplu ….printr-o durere acceptata si aplicata evident in mod progresiv, proportional cu cit poate duce fiecare…se pot invata multe si se poate ajunge si la un spirit puternic ( seishin no tanren – principiu fundamental in arte martiale). Arte martiale inseamna ceva militar, deci ceva combativ si o oarecare doza de „combat spirit” este necesar ….dar asta nu inseamna ca artele martiale sunt si periculoase.Totul trebuie facut cu un maxim control ( esential din nou, ca principiu in arte martiale) si asumandu-ne un minim risc….O zicala japoneza spune ca „nu te poti lauda ca ai trecut podul, daca nu ai aruncat si o privire si la riul involburat ce curgea pe sub tine”.

Dar, cum spuneam, totul este tinut sub control…La primele cursuri se invata Ukemi = arta primirii contactului cu solul – caderi – mai pe romaneste. Adica metode prin care un impact dur, ce poate avea urmari grave …sa se transforme in ceva mai suplu in care forta este dispersata si absorbita de corp…

In ceea ce priveste ranirea adversarului – trebuie sa realizam, ca nu acesta este scopul final. Scopul consta in a controla si neutraliza atacul, de a pastra viata cu orice pret…dificil si de aceea greu de atins…KO-uri obtinute prin pumni si picioare in gura, maini rupte si altele nu sunt nici pe departe apanajul unei arte martiale autentice si nu se deosebeste cu nimic de doi batausi pe strada….
In alta ordine de idei este interesant de mentionat ca in arte martiale (mai ales necompetitionale ) rata accidentelor este poate cea mai redusa din sporturi in general… Probabil toate acestea si pentru ca, dupa cum spune un proverb romanesc : „paza buna trece primejdia rea”…deci din cauza unui spirit alert si atent ( numit Zanshin – „spiritul care ramine si dupa….”) pe care se accentueaza in arte martiale traditionale. Legat de acest spirit, un maestru de bugei (arte martiale vechi) repeta elevilor sai : „virful sabiei este mereu la gitul vostru, nu uitati asta nici macar cind salutati”….Nu este doar paranoia gratuita …este doar un fel de constiinta dilatata …beneficiu al practicii artelor martiale.

18. SANATATE – Imi va imbunatati Ninjutsu starea de sanatate ?

O intrebare binevenita. Da si nu ! Raspuns un pic cam ambiguu..

De ce nu? pentru ca cel putin aparenta este dureroasa …prize, chei articulare , lovituri, cazaturi – toate acestea dor….Dar …este o durere controlata si constructiva …deci aparentele inseala.
La inceput incheieturile anchilozate vor durea un pic, nu se prea poate altfel …si totusi scopul final este unul armonios…acela de a pastra / proteja ( goshin ) integritatea fizica si spirituala a practicantului …Aici apare da-ul – ca raspuns la intrebarea noastra.

Incet – incet, de la interior catre exterior…dar si invers …un dublu proces este amorsat de indata ce primele lectii de arte martiale incep …Treptat invatam sa depasim durerea…si treptat devenim chiar imuni la actiunea ei. Ea este acceptata ..si acesta e un alt concept foarte interesant in arte martiale – a accepta…a primi …a fi receptiv. Treptat, corpul se intareste , aproape fara sa ne dam seama …in mod natural si fara urmari nefaste pentru organism (spre deosebire de intarirea impusa, fortata) …si procesul se reflecta si la nivel mintal …Invatam sa acceptam violenta celor din jur, si sa o redirectionam, sa o controlam, fara a ne lasa dusi pe primul val de a raspunde direct la fel de violent …

Trecand de domeniul general al artelor martiale si revenind la Ninjutsu, este interesant de remarcat ca arta Ninjutsu Bujinkan se leaga de o traditie mult mai veche si mai complexa – Amatsu Tatara, ce atinge 3 aspecte : martial, medical si spiritual. Partea medicala a scolii Amatsu Tatara realizeaza la primele nivele o cit mai buna echilibrare a energiilor corpului practicantului, prin tehnici de respiratie si chiar si miscari, unele legate de artele martiale, doar aplicate mult mai suplu si in alte scopuri. Ulterior apar tehnici mai avansate ce depasesc cunostintele folosite in acupunctura de exemplu, si actioneaza pe meridiane dar fara ace, pe plan energetic, apoi se folosesc si extracte din plante medicinale, pase energetice, forme de mantra si mudra forme de meditatie avansata. Chiar si Reiki este o scoala derivata se pare din formele de Amatsu Tatara. Dupa ce Shoden-ul scolii (primul nivel) e stapinit, la nivelele urmatoare tehnicile pot focaliza energia la distanta, catre alte persoane.

19.  CONCURSURI – exista competitii, pot participa la ele ?

 Oops …ati gresit sala …In artele martiale traditionale nu exista competitie si aceasta din mai multe motive, cel fundamental fiind ca ele sunt discipline militare, perfectionate pe cimpul de lupta, in situatii la limita dintre viata si moarte. Iata doar citeva deosebiri de esenta intre sport (competitii) si arte martiale traditionale :

1. Lupta reala se desfasoara cind vrea adversarul nu cind vrem noi…eventual ataca din spate si nu suntem preveniti de acest gest „sportiv”…
2. Lupta reala nu are arbitru care sa penalizeze tehnici interzise in ring…
3. In lupta reala chiar nu exista reguli…se pot ataca orice organe sensibile, genitale, ochi, git , etc …spre deosebire de sport
4. In realitate adversarul poate fi chiar multiplu…adica 2-3 contra unul, situatie imposibila in competitii sportive.

Si ar mai fi si altele, dar mai putin importante (lipsa timpului de incalzire, categorii de greutate, etc .) Realizati acum cit de diferite sunt conceptele de arte martiale traditionale (ce exclud competitia) si sporturi cu caracter martial ( K1, Jujutsu Brazilian, Kick Boxing, Full Contact, etc ) ?
Noi practicam in dojo-ul nostru arte traditionale, daca insa va intereseaza formele sportive nu prea va putem fi de folos. Asta nu inseamna ca nu exista confruntari libere ( ceea ce unii numesc „Kumite” ), exista si aici dar cu teme date …scopul fiind sa invatam / asimilam ceva si nu de a il face KO pe celalalt. Este o problema de mentalitate si de atitudine …

20. Ok , nu aveti competitie, atunci eu cum verific daca e eficient ce invat ?

 Si asta este o intrebare des pusa …si bine venita … …Ar trebui mai intii definit conceptul de „eficienta” pentru ca este cam relativ.. Credeti ca un simplu picior in gura face o tehnica eficienta ? Poate …dar nu suficienta. Caz real : un 3 dan karate scapa cu succes de 2 adversari ce il atacasera intr-un parc…El incheie in spital cu taieturi adinci de cutit de la un al treilea care a venit din spate …Poate nici nu se astepta la el, poate se bucura ca i-au iesit tehnicile pe primii doi …cine stie …Nu incercam sa dam o falsa inferioritate uneia din discpline…doar sa le punem pe fiecare la locul lor …Nici nu putem cara marfa cu un BMW si parca nici la curse nu putem merge cu un TIR ….
Morala : tehnica nu e decit o unealta de autoperfectionare, eficienta sta in cel din spatele tehnicii, el este cel care se perfectioneaza ( prin perfectionarea tehnicii ). Cutitul in sine nu e deloc periculos …el devine periculos in miinile unui maniac…Si nici daca iau cutitul unui macelar sef, nu voi avea dexteritatea lui …cam la fel sta povestea si cu tehnicile artelor martiale. Un motto dragut din filmele western spunea „Nu Colt-ul omoara oamenii, ci oamenii omoara oameni”.

21.  Nu stiu absolut nimic. Cum voi incepe antrenamentul ? Ce trebuie sa fac ?

Inceperea antrenamentelor este un proces educativ care nu trebuie sa sperie pe nimeni. Sa speram ca se vor darima macar partial acele mituri in care in salile de arte martiale, incepatorii sunt luati si testati – adica batuti bine de colegi mai avansati – ca test de acceptare în „familie” sau din cine stie ce alte motive. Ideea este ca fiecare trebuie sa invete in ritmul lui pe care si-l va gasi singur. Instructorul va explica diverse tehnici, posturi, deplasari, aplicatii dupa care elevii vor trebui sa repete cit mai bine acele lucruri, sa le inteleaga cu mintea si cu trupul (mai greu un pic partea asta, corpul nu prea va asculta de minte, dar cu un pic de regularitate si perseverenta sigur vor apare si rezultate). Sigur ca puteti cere oricind sprijinul instructorului sau pe cel al gradelor superioare in caz ca tot mai exista neclaritati si dubii.

Inca un lucru foarte important – progresia in arte martiale, ca in multe discpline de origine orientala, se face printr-o frustrare continua …ce are ca rezultat final distrugerea sau macar limitarea propriului ego. Ce sa insemne asta ? NU va asteptati ca vreodata un instructor sa va laude pentru tehnica pe care o faceti , niciodata ea nu va fi perfecta …va fi doar un pic mai bine ca inainte…Si tehnica instructorului Dvs care are poate nivelul de 5 Dan, este doar un pic mai buna decit a unui coleg care abia a luat testul de 4 Dan. Cu siguranta ambii ar mai avea de invatat de la un expert cu 6, 7 Dan a carui experienta e cu siguranta mult mai mare ….Si tot asa ….Eventual pentru a va menaja vanitatea un instructor diplomat ar putea sa va spuna ca, da, este foarte bine, DAR ar mai fi o idee sa ….etc ….Acel DAR sugereaza continuitatea studiului pe calea martiala….dorinta de autodepasire permanenta…

22. Ce am sa invat prima data ?

Primele lucruri care ar trebui invatate intr-o scoala traditionala sunt 2 lucuri fundamentale :
- a sta in picioare – pentru ca fara o baza solida este imposibil sa executi tehnici corecte, fie ele atacuri sau blocaje – a lua contact cu solul (caderi , rastogoliri) – aici este vorba mai ales de ceva psihologic, faptul ca de obicei de mic ti se spune „Fii atent sa nu cazi” de unde rezulta normal, ca a cadea este ceva rau….Deci o cadere in timpul luptei, pe linga eventuale daune fizice pe care le-ar putea creea, are si un mare impact psihologic. De aici trebuie sa inceapa antrenamentul propriu zis in artele martiale, in a schimba aceste tipare mentale, create de-a lungul vremii. O cadere, corect facuta, deci care nu implica ranirea de nici un fel, ar putea fi doar o simpla tranzitie catre o lupta pe o alta axa, de la Ox la Oy…simplu nu ? Teoria este simpla …practic putem lua ca exemplu Judo unde dupa proiectii nereusite sau doar partial reusite, se intra in lupta la sol. Problema acolo este ca limitarile sportive transforma acel Judo intr-un sport din pacate ….si partea martiala, reala, este cam uitata in cea mai mare parte.

23. Ne antrenam si cu arme ? De ce ? Cit de tirziu incepem practica armelor ?

      Armele vechi tipice scolilor de arte martiale nu prea au aplicabilitate in zilele noastre si de aceea antrenamentele cu cel putin o categorie de arme (lungi, de exemplu) pare cel putin inutil.

Si totusi tehnicile cu arme sunt utile pentru ca ele contribuie la perfectionarea miscarilor propriului corp…Din nou …ele sunt doar unelte, nu scopuri in sine ….Antrenanamentul cu arme ofera o precizie in plus practicantului, ofera o noua perspectiva asupra distantei de actiune si mai subtil – prelungeste Ki-ul practicantului la noi limite …Aceasta este poate cel mai important aspect al antrenamentului cu arme …Tehnicile cu arme, incep relativ repede, mai intii pentru antrenamente cu distante cit mai variate ..ulterior aceste tehnici se perfectioneaza …In Japonia lucrul cu arme presupune o experienta minima de 1 Dan (minim 3 ani), dar deja dupa un an, elevul poate incepe sa fie familiarizat cu unele principii de lucru cu arme …

24. Cit dureaza cursul, in cit timp pot lua centura neagra, in cit timp devin maestru ?

Aceasta este o intrebare generala despre cazuri particulare.

Fiecare va progresa in felul sau, in functie de o multitudine de factori, personalitate, virsta, experienta sportiva anterioara, constitutia fizica s.a.m.d. Unii, cu aptitudini spotive sau cu experienta in alte arte martiale, poate vor asimila principiile Ninpo mai repede, altii mai lent, dar acest lucru nu este esential. Totul depinde de relaxarea, naturaletea si nu in ultimul rind de motivatia celui ce practica.
Cursul nostru nu are o durata anume …artele martiale intelese ca “modus vivendi”, devin o practica de o viata intreaga in care mereu se poate descoperi cite ceva nou, ceva de aprofundat…Insa si doar citeva luni pot fi suficiente pentru a inmagazina niste reflexe de baza utile in caderi …si in eschive pentru a evita atacul advers….Ceva mai mult timp va lua fixarea unor cunostinte de neutralizarea atacului mai avansate ( echilibru , puncte vitale, respiratie , etc …). Perfectionarea insa, nu se tremina niciodata.
In Japonia se considera ca un elev constiincios (nivel mediu de pregatire) poate avea un nivel de baza ( 1 Dan – primul nivel de centura neagra ) in stapinirea tehnicilor in aproximativ 3 – 4 ani ….Acesta este insa un interval relativ …Aprofundarea tehnicilor nu este liniara asa ca excesul de antrenamente nu va grabi deloc progresul….Dureaza pina ce tehnicile invatate in mod constient…devin reflexe subconstiente …Aici este una din importantele chei ale progresului in arte martiale.
Cit despre drumul catre maiestrie ..este o cale lunga …important este doar sa pasesti pe ea corect …restul se vor decurge..natural…

25. Ninjutsu – Cea mai buna arta martiala ?

       Cea mai buna arta martiala NU exista ! ….cea mai buna este cea care ti se potriveste cel mai bine…si aici mai intervine si factorul uman – persoana prin intermediul careia se descopera acea arta martiala. Daca cel care intermediaza aceasta cunoastere este avansat atunci cu siguranta ca va putea explica numeroase aplicatii ale tehnicilor in cele mai diferite situatii (henka ) ….Daca profesorul e limitat …degeaba arta martiala e bogata ….ca ele devin inaccesibile…asa ca lectia numarul 1 : Nu exista arte martiale (traditionale) slabe…ci doar profesori limitati ! Si asa am raspuns partial la intrebarile de la care am pornit ….

In continuare discutia se va muta pe alte planuri …Pentru a avea o arta martiala „buna” este nevoie de una care sa cuprinda cit mai multe aspecte ale luptei – toata gama de distante, arme, strategii cit mai diferite …Disciplinele moderne, dezvoltate departe de conflicte militare, de realitatea luptei, au inceput sa dezvolte doar anumite parti ale artelor martiale vechi. Artele martiale vechi erau insa parte integranta din pregatirea vechilor militari, razboinici pregatiti in orice moment sa moara…Ei trebuiau sa foloseasca sabii, pumnale, lanci sa se descurce la fel de bine si cu mina goala, contra unul sau mai multi, sa calareasca, si cite si mai cite…Astfel aparea vechile scoli de arte martiale cu multiple componente numite Sogo Bujutsu ( arte martiale integrale ). De aici si pledoaria anterioara pentru scolile vechi / complete oricare ar fi ele …pentru cei ce doresc scoli cit mai complexe, cu o strategie testata de sute de ani pe cimpurile de lupta.