Inutilitatea sabiei, sau paradoxul luptei cu sabia…
Cu şuierături scurte, cu mişcari precise, sabia lui Sensei Takeuchi pare că taie necruţătoare umbre ce apar iluzorii prin Dojo. E singur acolo, ca un robot, exersând mereu aceeaşi mişcare: când explozivă şi tăioasă, când lentă şi cursivă de parcă teaca, lama, omul ar fi una. Un personaj şi mai în vârstă, complet în alb, păşeşte în sala de antrenament, cu sabia în centură. Takeuchi san îşi salută respectuos sensei-ul, după care reia aceleaşi mişcări precise, cursive, monotone. Bătrânul îl corectează, e vorba de postura, mâna era prea în faţă, tăierea nu se face cu mâna, ci cu tot corpul, lama e doar o prelungire a corpului. Nimic nou, Dl. Takeuchi ştia toate acestea, corpul său însă mai uită… De acum mişcările vor fi …aceleaşi, doar că atenţia va fi orientată către un detaliu în plus. Detaliul – acest element tipic culturii şi civilizaţiei nipone! Aparent e aceeaşi mişcare, şi totuşi ce schimbare…După mai bine de jumătate de oră, Takeuchi san se îndreaptă către duş. După câteva minute îl regăsim în costum şi cravată în liftul care urcă spre etajele superioare ale clădirii, fericit că acum a înţeles, corpul său a înţeles ce are de făcut…după mai bine de un an de cînd exersează doar acest exerciţiu. De acum trebuie doar să perfecţioneze ceea ce a înţeles, pînă ce mişcarea devine naturală. Cu faţa plină de linişte şi pace, se îndreaptă către biroul său unde îl aşteaptă noi dosare, conferinţe, clienţi.
Este povestea reală a doar unuia dintre miile de practicanţi de Iaido – calea sabiei, oameni angrenaţi în sute de companii ce au şi dojo-uri de arte marţiale, înţelegând valoarea actuală a acestei practici – eficientizarea oamenilor! Concentrarea minţii doar pe o tăiere, un gest, duce la curăţarea ei de gânduri parazite, orice altceva este uitat, ignorat pentru moment. Clipa e trăită intens, pe câmpul de luptă o tăiere greşită înseamnă moartea…Asta trebuie să ţină mereu spiritul treaz. Sensul profund al artei sabiei, al acestei discipline interiorizate, este de fapt chiar „trezirea” spiritului, „tăierea” ego-ului.
Sabia ? Inutilă în ziua de azi, dl. Takeuchi nu este pasionat de arte marţiale, este doar pragmatic, dânsul a descoperit că astfel abilităţile sale umane şi profesionale cresc. Poate şi de aceea este 8 Dan Iaido, dar nu îl interesează. La ora 18 pleacă bucuros spre casă să îşi vadă nepotul, este bucuros că ziua de lucru a mers bine, bucuros că a înţeles acea tăiere. Este bucuria unui copil care descoperă lucruri noi. Starea de a redescoperi pentru prima oară este esenţială în sala de antrenament dar şi în afara ei. Mâine va încerca să rezolve şi mai multe probleme la birou, să execute o tăiere şi mai corectă în sală…mâine va fi mai bun decît azi …oare eu am să fiu mai bun decît am fost azi ?